Sunt oameni care trec intamplator, putin..prin viata noastra..dar deschid larg ferestre ale inimii si constiintei  noastre...

Dincolo de orice iluzie si vis.....in simplitatea vietii traite..descoperim fiinte dragi..care ne ating inima..si noi simtim prea tarziu....sau nu le dam credit.Sau..descoperim lasitatea noastra de a trai altfel..de a incerca un model mult mai viu.

Tarziul..lasitatea..teama...sunt frane care ne dau iluzia sigurantei..protectiei noastre...Ne dau o haina frumoasa  aparent...care ne lasa goi cand ne asteptam mai putin.

Nu vreau sa folosesc indemnuri, m-am indemnat pe mine destul, fara rezultate remarcabile..Cred ca reactionez doar la ultimatumuri..

.Gasesc mereu scuze...si aman mereu  realitatea..Am fost ranita prea mult....candva..

         

                                                                            

Leagănă-mi inima fără de vînt...
de Grig Salvan


leagănă-mi inima fără de vînt
vorbeşte-mi fără cuvînt...
... ...
deschide-mi poarta spre vis
reînvie în mine albatrosul ucis...

dezleagă-mă de umbra de lut
descîntă-mi gîndul prea aprig născut


ajută braţul meu să nu cadă
ajută inima mea să vadă.